Jo pentru nuntal ta 
Ce fac doi oameni care nu s-au plictisit unul de celalalt dupa o relatie de 5 ani ? Pai se trezesc intr-o zi cu soare ca intr-o luna vor sa faca nunta.
Buuuun!!
Si ce mai fac ei daca vor ca atat ei, cat si invitatii lor, sa ramana cu o amintire de neuitat ? Pai, daca au noroc sa aiba o prietena coregrafa, se duc cu saru-mana sa-i invate si pe ei un dans. Un dans e un fel de-a spune, pentru ca de aia e prietena coregraf, sa aiba alte idei.
Si uite asa, un dans s-a transformat in sapte stiluri de dans sau opt minute, ceea ce pentru niste incepatori nu e deloc usor. Dar ce nu face omul ca sa lase invitatii cu gura cascata.
Si iaca, timp de doua saptamani, cate doua ore pe zi, fiecare dintre cei implicati si-a adus aportul la ceea ce urma sa fie dansul mirilor: coregrafa a venit cu inspiratia (si cu fondul muzical), iar subsemnatii au venit cu transpiratia (de fapt, corect ar fi "au plecat cu transpiratia").
Da, pasiune si sudoare, de asta e nevoie ca sa fie coregrafa multumita "Fa pasii corect", "1, 2, 3", "Tine mana stransa pe omoplat!", "Mai cu viata!", sunt cateva dintre replicile pe care cursantii le aud de cateva zeci de ori in timpul clasei (si, pentru unii, replicile pe care le mai aud si in somn). Dar totul e bine cand se termina cu bine si dansul, chiar daca nu perfect, isi indeplineste scopul. Cei are au ca scuza timpul scurt pentru repetitii, pot spera ca lumea sa le ierte micile greseli din timpul dansului oficial, restul greselilor... la repetitii, va rog.
